-
Aș fi vrut să fiu o Laridae
și
să-mi fie zborul cât mai înalt,
deasupra
amintirii tale,
dar,
probabil
nu s-a găsit o coastă pustie
pe
țărmurile dintre anotimpuri,
sub
brațul bătrânului Azur...
În
deplinătatea Liniștii pure,
să
devin în unanimitate cu Infinitul
și
dorul să-mi fie străin pentru totdeauna,
chiar
și în cele mai reci nopți,
însă...
Uite,
stau în fața unui pahar de coniac
și
din când în când trag Timpul de șiret,
să-l
fac să nu-mi mai vorbească de zâmbetul tău
de
muză
ce
se amuză,
uneori,
când
mi se împiedică creionul
în
versuri încâlcite și răstălmăcite,
într-un
punct echilateral,
din
care saltul în golul cu urme de regrete
este
premeditat într-o majoră eroare de idei...
Încep
să decupez niște aripi aritmetice
din
foi A4 albe
și
...
31 Martie 2024